„Am ceva bun, am ceva bun,
Am ceva atat de bun ca mi-e si jena sa spun..” J
Cine stie de unde-i asta, stie ca nu-i a mea, da’
mi-a placut prea mult ca sa n-o folosesc.
Ai simtit vreodata satisfactia lucrului facut de
mana ta? Daca da, stii ce simt. Poate ajuta si-un pic de talent si creativitate.
Daca nu, nu e motiv de ingrijorare. Poti compensa antitalentul la lucru manual
cu orice altceva la ce te pricepi si-ti place. Eu nu am ureche muzicala sau nu stiu
si nu pot sa vorbesc in public de exemplu, adica daca ma pui la vreun karaoke
sau sa tin vreun „speach” vreodata in fata vreunei adunari, m-ai pierdut.. Sau
pune-ma sa-ti vand ceva, c-o sa-ti vand pe ochi frumosi.. pe ochii mei frumosi
(rad acum, scuzati-ma, imi pare rau ca nu pot adauga aici si reactii auditive,
da’ deh.. astea-s resursele it-iste moca) J
Surprinzatoare poate treaba asta pentru cine ma cunoaste.. dar.. asta e viata..
Doamne-Doamne ne da dupa cum putem sa ducem ca sa ne placa cum iese si noua si
Lui..
De treaba cu talentul asta „handmade” profitau
colegii mei inca din generala pentru orele de desen, mi-aduc aminte si-acum de baietii
din clasa, care, in schimbul desenelor facute si pentru ei, imi ofereau sanchi protectia
lor, doamne ce rad.. nu le faceam pentru ca-mi pasa mie de ce negociau ei cu
mine, ci pur si simplu pentru ca-mi placea si parca ma si gadila un pic mandria
J Sau.. la dactilografie
mai eram tot asa admirata, bineinteles tot de baieti, nu stiu cum naiba.. iar sanchi..
Mare mi-ar fi mirarea daca astea erau de fapt gesturi menite sa-mi spuna ca le
placea poate de mine? Eu habar n-aveam oricum pe vremea aia de baieti.. inca nu
stiam la ce folosesc..
Dar hai sa revin ca m-a furat peisaju’.. da. Talent
la lucru manual, s-ar parea c-as avea ceva genetic, dar neoficializat prin vreo
hartie parafata. Si-mi place cateodata sa-l scot din minte. Nu-mi iese aproape
niciodata in realitate conform imaginilor idealiste din cap, dar, la final am „feeling”-ul
de satisfactie garantat. Si atunci stiu ca e bine. Sunt tauroaica, n-am ce-i
face, tin si cu materialismu’, nu va luati neaparat dupa mine, ca e suficienta
si satisfactia sufleteasca, dar mie-mi place si remunerata J Cu atat mai mult cu
cat, vad obiectul respectiv si stiu ca e facut de MINE. E minunat sentimentul.
Am bagat vopsea in trandafiri, am redecorat balerini, am facut tablouri din
servete de bambus, am facut inele din sarma si le-am colorat cu oja, am
scufundat flori in vaze, am stricat ceasuri ca sa le readaptez in ornamente.. Mai
scot copilul din c(g)and in c(g)and si e al naibii de bine. Imi place sa fac
nenumarate lucruri si visez la si mai multe. Va mai povestesc eu si altadata J
Va incurajez, asadar, sa faceti SI CE-I place
copilului din voi. Vad „copii” mari din ce in ce mai rar in ultima vreme.. N-ar
fi prea plictisitor sa rezumam viata la o formula trista ca „munca-acasa”, „munca-acasa”?..
si oare atunci, n-ar fi pacat.. sa nu-ncerci si tu?
Si parca-mi suna ca-n
filmele-alea care cer continuare. Si daca se cere, o sa si dam J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrie cu incredere :)