PentruCaHauSiPentruCaBau's Post8
sounds like "big bang"
Se spune sa nu te uiti in urma. Am vrut, cat am
putut, sa ma conving ca popularitatea vorbei nu e-n van si ca-si merita creditul
si din partea mea. Si-am incercat sa-mi limitez ce am trait la intrebari si
raspunsuri potrivite sub forma de invataminte, dar fara sa am timp sa ma
impotrivesc, cateodata, intamplari prezente m-arunca-n trecut intr-o sclipire de secunda. Si
ma trezesc acolo, fie ca-i bine, fie ca nu, cel mai adesea prin asocieri „deja-vu-riste”,
dar niciodata fara rost. In mare parte am remarcat o compensatie, indiferent
daca fac eu sau nu ceva, ce contrabalanseaza totul pana la echilibru.
Picanteria in proces, pe care, de altfel mi-a luat ceva totusi s-o descopar, ar fi
ca e-n regula sa mai las sa curga lucrurile si de la sine. Inca mai am
reminiscente asumate de dragul vremurilor trecute, de a controla ce mi
se-ntampla. Si-am remarcat ca-n general, m-as rezuma intr-un conflict de interese
de-a regreta c-am incercat sau nu. Mi-a suras intotdeauna puterea aparent resimtita,
dar mi s-a dovedit ca-mi sta mai bine in diversitatea asta nebuna de situatii
prin care ma trece viata si care-mi arata de mult, evident de simplist, ca si
durerea, ca si fericirea, trebuie traite la fel de intens. Dificil de dozat
favorabil in sine acceptarea si asumarea reperelor in timp, e-adevarat, dar
merita macar la nivel orgolios de satisfactie personala. Am trait mult cu
senzatia ca demersul lucrurilor poate fi controlat.. ei bine, nu prea e asa. Ele
se intampla cam atunci cand trebuie sa se-ntample. Se leaga intre ele si ma fascineaza fenomenul de-a vedea ca un
spectator actele cursive ale firescului, in care sunt si actor principal
deopotriva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrie cu incredere :)